Economia în viaţa de zi cu zi

   4 aprilie 2014

Oare sentimentele pot fi intangibile? Până la urmă, metaforic spus, este un bun pe care individul îl consumă pentru a-şi satisface nevoile. Deşi sentimentele nu sunt îmbuteliate la o sticlă de 2L, toţi ne ,,mâncăm” (sau bem) de vii unii pe ceilalţi. Iubirea a devenit un serviciu. Te iubesc pentru că mă iubeşti. Te iubesc pentru că arăţi bine, eşti popular şi ai bani.  Te iubesc pentru că ai Audi Q4 şi o piscină în spatele vilei. Şi totuşi aşa ceva nu este pedepsit cu închisoarea. Falsitatea este minciună, furt de încredere. Arunci cu noroi în cel care te iubeşte (şi nici măcar nu este din acela cald care se foloseşte la tratamentele antiîmbătrânire cu alge din Spa). Actele acestea de vandalism de ce nu sunt pedepsite?
În viaţă ar fi mult mai folositoare o materie numită ,,Gospodărire”, în loc de ,,Recepţia mărfurilor” sau ,,Contracte economice”. Pot deschide ochii dimineaţa şi fără a şti cât de la sânga trebuie aşezat un produs într-o vitrină sau fără a face în fiecare marţi exerciţii de memorie, chinuindu-mă să tocesc nişte cifre alandala ale unor legi indescifrabile pe care nu numai că le uit şi nu îmi vor trebui, dar oricum nu au nicio relevanţă pentru mine, personal.
Gospodărirea este atenuarea discrepanţelor dezechilibrelor apărute între nevoile nelimitate şi mijloacele de satisfacere a acestora care sunt limitate.
Toţi avem nevoia nelimitată de a fi iubiţi, însă persoanele care pot face asta sunt limitate. Aşadar, încercăm să atenuăm discrepanţele dezechilubrului folosind principiul minimului: obţinerea rezultatelor aşteptate cu minim de resurse. Aici intră acea categorie de oameni care încă mai sunt capabili să iubească sincer şi se dăruiesc întru totul persoanei de lângă ei. Aceştia îşi arată dragostea într-un mod simplist, depunând eforturi atât fizice cât şi spirituale în a se dedica relaţiei. Ei au în cele din urmă fie un rezultat favorabil şi totul devine genul acela de poveste cu ,,Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.” Cine zice că împreună?, fie unul negativ în care unul dintre parteneri este părăsit şi ori ajunge la psiholog, ori la ştirile PRO TV.
De asemenea, mai există o categorie de oameni ce folosesc principiul maximului. Acesta presupune obţinerea celor mai bune rezultate cu mijloacele pe care le avem la îndemână. Şi aici intră toţi acei oameni pe care toată lumea îi critică, dar îi invidiază în realitate. Prioritatea lor în viaţă nu este iubirea, ci banul. Ei nu se dedică relaţiilor, ci doar numeralului. Pentru ei a-şi dedica dragostea nu presupune a face o declaraţie persoanei iubite, ci a-i cumpăra un Lamborghini. Iubirea nu se mai măsoară în sentimente, în cuvinte frumoase, ci în mărimea pietrei de pe inelul de logodnă. Genul de bijuterie pe care dacă o amanetezi îţi cumperi două case. Precum în economie, acest gen de relaţii răspunde la întrebările ,,Ce se produce?”, ,,Cum se produce?”, ,,Cât se produce?”. Aceştia sfârşesc printr-un divorţ de pe urma căruia îşi vor umple din nou buzunarele.
Oricum priveşti, atât în viaţă, cât şi în economie, important este ca atunci când tragi linie, să ieşi pe plus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s