Noi începuturi la sfârșit de an

A venit și iarna, iar eu nu am mai scris nimic de o sută de ani deși în mintea mea fiecare gând era precum un fluturaș rătăcit și zburdalnic. Acum s-a strâns un roi acolo și din păcate nu am suficient spațiu să îi depozitez, așa că îi voi răspândi pe blog, pentru că dacă voi deschide geamul vor îngheța din cauza iernii ăsteia urâte și rea. Mi-am făcut pe Facebook un album numit This horrible season in pictures (click acolo). Este o combinație între estetica urâtului și jurnal, pentru că deși suntem într-un anotimp friguros, ploiois, ninsuros, voi posta zilnic fotografii drăguțe reprezentative fiecărei zile.

Până una alta, m-am mutat în București și am început facultatea. Aparent nu este ceea ce visam. Nu trăiesc în apartamentul visurilor mele, ci într-un cămin trăibil, fericită fiind că am baie în cameră. Alții s-ar bucura în locul meu și datorită faptului că am și frigiderul lângă pat, but not me. Nu am condițiile de acasă, însă am încercat pe cât posibil să-mi fac un loc al meu, așa că mi-am pus pe dulap si pe pereți postere și fotografii, chiar și pălăria mi-am agățat-o într-un cui. Am lenjeria mea de acasă roz, capoțelul pufos și este mai cald ca acasă. Bineînteles, asta nu ma scutește de gândurile ucigașe. Etajul doi este plin de băieți care în permanență tebuie să asculte muzică sau să urle de zici că le face cineva streaptease.

Nimic nu a fost așa cum mi-am imaginat și viața mi-a dat doua palme și a avut grijă să mă treazească din starea de visare. La început a fost destul de greu pentru că erau prea multe persoane noi, cunoscute într-un timp foarte scurt, iar cu vechii prieteni nu am mai avut când să vorbesc. Însă, lucrurile s-au remediat când am început să îmi intru în ritm și să înteleg că totul s-a schimbat acum. Am înteles că trebuie să am o relație mult mai stransă cu mine, ca este important să mă cunosc în primul rând pe mine și să am încredere în mine pentru că sunt singura persoană pe care mă pot baza. Am pierdut prieteni, am rupt prietenii și am strâns cu un nod pe altele ce meritau păstrate, pentru că doar atunci când îți iei viața de la 0 și iei un moment de respiro îți dai seama cui i-a păsat cu adevarat, ce a fost real și ce nu, iar ca să poți continua trebuie să te rupi de orice fel de energie ce îți face rău, chiar dacă asta înseamnă să îți faci tu rău pentru a-ți fi bine. Probabil este foarte neclară propoziția asta și sună ca unul dintre cursurule mele de la facultate, dar exact asta am vrut să spun.

Prietenele mele mi-au spus că nu am mai scris de foarte mult timp pe blog, însă nu am avut timp sau probabil viața mea a fost foarte răvășită în ultima perioadă, dar de acum vreau să îmi fac indiferent cât de ocupată sunt. Vreau să îmi fac timp pentru ceea ce îmi place și vreau să încerc să ajung acolo unde îmi doresc chiar dacă momentan nu am o hartă pentru a știi cum să ajung la destinație, însă voi avea grijă să îmi las firimituri în spatele meu pentru a nu mă rătăci…prea rău (m-am pierdut până și prin Crângași, de am zis că am ajuns pe Republicii în Ploiești). Știu că este un drum lung, însă nu am de gând să mă întorc și nu voi abandona.

Pot spune că m-am întors din acest weekend prelungit cu forțe proaspete, iar cu ajutorul nessului pe care îl voi bea din cana mea nouă cumpărată din Jumbo, îmi voi păstra un strop de energie pe care îl voi dedica blogului și postărilor.

#watchout

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s