Aporie de februarie

Nostalgie presărată cu regrete și frica de a privi în viitor, frica zilei de mâine, acel mâine care va veni oricum. Trecem prin viață cu niște cătușe puse pe care între timp le decorăm cu diamante, alții le colorează cu cariocile pentru a părea că totul este bine, dar de fapt suntem precum niște turiști prin viață care nu fac altceva decât să fie victimele unui sistem orbesc. În loc să trăim fiecare zi, parcă ne luptăm cu ea. Dacă nu avem probleme, ne facem…de ce nu m-a sunat x, ce a vrut să spună y, cum pot scăpa de problema z? Făcând o problemă w. Nu mai vedem partea plină a paharului, iar cei care o văd se încarcă doar cu o energie universală pozitivă pentru a putea respira a doua zi. Dar a doua zi, deschizi ochii și tragi în piept același aer, chiar dacă fumatul a fost interzis în spațiile publice, simți cum ăsta este și mai toxic. Este aerul pe care îl expiră sufletul. E greu, apăsător…ți-ai dori un Winterfresh extreme în interior dar cui îi pasă, cerul nu va fi roz, nici pământul pe care calci mai roșu decât iadul, totul poartă o mască. Asfaltul poartă o mască. Chiar dacă e gri sau negru, vara dacă se încinge de la soare, te poate frige. Dar cine a spus ca Infernul e roșu? A fost cineva acolo? Poate există un iad pentru fiecare. Dacă tehnologia a evoluat într-atât încât să îți poți personaliza inclusiv dinții sau ochii, de ce nu poți face asta și cu Iadul, că doar Paradisul fiecare și-l face singur. Iadul îl primești cadou? Ei bine, cred că persoana aia nu mă cunoaște deloc bine, pentru că nu a fost niciodată pe gustul meu. Sau poate este de la un Krampus al sufletelor. Poate se hărnește cu fiecare zâmbet. Poate am zâmbit prea mult. Și dacă râd în timp ce plâng? Sunt cu un picior în Paradis și cu unul în Infern? Poate sunt direct în Purgatoriu. Poate conștiința mea e prea supradimensionată pentru ziua de 9 februarie, când tot ce aș fi avut de făcut a fost un eseu, dar curățenia mi s-a părut mai interesantă. Dacă mai am de gând să dau cu sufletul de pământ, măcar să fie curat pe jos. Dacă era murdar, oare se ridica mai repede sau continuam să înlocuiesc lacrimile cu trei sticle de 5L, ca până acum. Poate că Nichita avea dreptate când spunea că peste tot este un zeu. Sper doar că pe al meu nu l-am măturat astăzi. Nu de alta, dar am dus și gunoiul. Totul este ceea ce este, dar dacă ceea ce este în viața mea este totul, înseamnă că voi trăi cu acest tot tot timpul? Poate dacă unul înseamnă totul, înseamnă că unitatea este ființă, ceea ce înseamnă că eu sunt totul, deci toate răspunsurile le găsesc la mine, doar că probabil nu știu încă să le citesc. Norocul meu că fac o facultate de Litere. Cu sau fără probleme, eu sunt, iar acest a fi trăiește, chiar dacă uneori spun ,,a nu fi”, acest a fi trăiește chiar și cu o negație lângă, totul se leagă, totul este conectat, totul este și se neagă în același timp, chiar și sentimentele, chiar și adevărul. Este pur și simplu un circuit din care nu ieși și chiar dacă ai face-o, descoperi că nu ai unde să te duci. Atunci apar alte probleme. Le negi pe cele vechi și înființezi altele, dar trecutul îți bate la ușă insistent, precum mascații de la SPIR. Problemele vin cu măști. Cu măști frumoase. O problemă nu vine la tine precum agenții de publicitate cu o tabletă, un ecuson și un discurs ,,Bună, eu sunt problema și vreau să mă primești în viața ta, tot ce trebuie să faci e să răspunzi la acest chestionar și vei primi gratis lacrimi pentru toată iarna în cazul în care te-ai întristat că nu a nins suficient și a fost prea uscat”. O problemă vine subtil, ambalată frumos, sub formă de oportunitate, de bucurie, de noi începuturi. Alteori sub un chip frumos, uneori te îndrăgostești de ea. Și atunci intri în acel circuit de care spuneam mai sus. Și nu mai ieși. Poate decât dacă acest circuit este desenat cu o cretă pe asfalt și plouă și ninge și tună și…se șterge. Măcar pe o parte, cât să se facă o deschizătură prin care să intre un zeu. Sau să te prinzi de un triunghi, ceea ce ghici ce înseamnă…o altă problemă. Soluția? Zâmbește. Problemele vor crede că ești nebun și vor pleca.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s